Persoane interesate

joi, 13 decembrie 2012

Muzica verilor mele, partea I: muzica românească


Acum vreo două zile m-a lovit un puternic dor de tot ce înseamnă căldură, copaci verzi, înfloriţi, puful sufocant al plopilor din faţa geamurilor noastre care intra în clasă cu nemiluita (între timp s-au gândit să ne pună plase), soare puternic, ploi cu fulgere şi tunete, caniculă, 40 de grade C şi tot aşa. În special mi-e dor de acele ultime zile de primăvară, când aerul devenea tot mai greu de respirat, iar profesorii prindeau aşa mare drag de noi, încât ne dădeau ditamai tema. Şi parcă în acele zile îmi făcea plăcere, chiar îmi făcea plăcere să rezolv toate exerciţiile alea lungi şi plictisoare de la mate, sau compunerile de la română, sau conjugările verbelor la franceză. Da, da, îmi plăceau la nebunie. De ce? Păi, cu toate că gândul tutror era la vacanţa de vară, eu - cel puţin - simţeam că mă apropii de ''rai''. Aveam aceleaşi sentimente ca ale unui prizonier ce este anunţat că  va fi eliberat în mai puţin de o lună.

În mod miraculos, nu mă rugam la sfinţi să treacă mai repede timpul (cum fac din septembrie până la vacanţa de iarnă sau de la începutul semestrului 2 până la vacanţa de Paşti). Din contră, savuram acele momente. Mă bucuram de fiecare minut, de fiecare secundă. Mă gândeam numai la vară şi la ce voi face în timpul vacanţei mari. Ca toţi muritorii, îmi făceam planuri, ca de exemplu: ''Vara asta voi citi cel puţin 15 cărţi'', ''Voi viziona filmele cutare'', ''Îmi voi lua role'' ş.a.m.d.

Îmi vara acestui an mi-am continuat obişnuinţa, realizând acelaşi procent de activităţi ca în toate celelalte veri: aprox. 20%.
Anume:
-De citit am citit, dar bineînţeles că n-am citit 15 cărţi. Nici pe departe! Au tot apărut şi au tot apărut noi evenimente, încât nu cred că am apucat să citesc măcar şapte. Din fericire, mă bucur că am putut termina biografia lui Einstein (carte pe care mi-am propus să o citesc încă din aprilie) şi alte câteva cărţi abia achiziţionate.
-Vara asta n-am văzut nici un film. Cum am mai spus, au tot apărut chestii şi chestii, iar când mă apuc de un film, trebuie să îl văd cap-coadă, nu pe bucăţi.
-De role nici nu mai încape vorba! Nu.


Printre altele, vara asta mi-am propus să merg în Braşov. Într-adevăr, am ajuns la Braşov. Dar numai în gară... (frumoasă gară, n-am ce zice...) De aici din S-E a trebuit să mă duc tocmai în partea cealaltă a ţării, în N-V - ''capătul lumii'' cum îi zic eu. Adică nu-i tocmai uşor să mergi cu trenul atâtea ore. A fost nevoie să stăm în Braşov aproape trei ore, pentru ca apoi să luăm alt tren, spre final destination. Aşa că am lăsat bagajele în locul ăla special pentru bagaje şi mai mult ne-am învârtit prin preajma gării, fiindcă niciunul nu ştia oraşul. Ne aventurasem ceva mai mult ce-i drept; aproape că era să ne rătăcim...

În orice caz, cea mai mare parte din ziua de vacanţă mi-o petreceam ascultând muzică. Indiferent că era la căşti sau la boxe, ascultam  o groază de melodii, cunoscute sau mai puţin. În principiu rock, evident. Dar de când am inceput să-l cunosc mai bine pe Eminem, am trecut şi pe zona hip-hop.

Ca şi un oricare alt meloman adevărat, am ascultat probabil toate genurile şi toate subgenurile. Desigur, numai un anumit gen mă reprezintă 100%, anume ROCK. Am ascultat fel de fel de trupe, fel de fel de stiluri. Dintre toate, cel mai mult mi-a plăcut grunge-ul. Doar că n-am descoperit acest stil de prima dată.

Relaţia asta extrem de specială dintre mine şi muzică s-a stabilit încă de când eram foarte mică. Am prins şi eu muzica bună de la televizor, pe când eram în primii ani de viaţă. Din nefericire, a fost o perioadă scurtă, pentru că apoi a devenit la modă dance-ul, multe trupe transformându-se radical schimbându-şi genul - comercializarea e o chestie ''de viaţă şi de moarte''.


Din categoria ''muzica de la televizor'', cel mai des îl întâlneam pe Elvis. Deşi nu eram mare profesor de muzică sau cine ştie ce cântăreţ, îmi plăcea la nebunie vocea lui, felul cum interpreta piesele, şi inclusiv linia melodică. Între timp aflam mai multe despre acest om, care avea să devină personajul principal în ochii mei şi ţinta atenţiei mele. Am început să îl admir din ce în ce mai mult. Elvis Presley nu poate fi înlocuit de nimeni. Îşi merită pe deplin titlul ''REGELE ROCK-ULUI''.

Apoi a urmat Eminem. Pe Eminem l-am descoperit tot în perioada copilăriei. Era/este/va fi un cântăreţ deosebit, cu un stil de a cânta diferit. Cu toate că nu înţelegeam engleza prea bine (aproape deloc), îl ascultam cu plăcere. Versuri rapide, ce reflectă realitatea. Cu toate că în cântecele lui există cuvinte care pe unii îi deranjază, Eminem rămâne Eminem. Îl admir şi-l respect!

Jay-Z şi-a făcut şi el apariţia. De asemenea, un om foarte important în industria muzicală. E omul căruia dacă-i spui să-ţi facă nişte versuri, ţi le zice pe loc, n-are nevoie de prea mult timp. Versurile lui reprezintă mesaje foarte clare despre ceea ce se petrece în general în lume. Îl felicit că s-a menţinut pe linia asta şi n-a ieşit în evidenţă cu scandaluri şi altele.

De la aceşti 3 oameni a pornit totul. Pot să spun că m-au marcat într-un fel. Mi-au marcat copilăria şi datorită lor mi-am conturat caracterul. Le port un imens respect pentru ceea ce sunt şi-i admir pentru ceea ce fac.

Pe lângă muzica străină, muzica românească nu cunoscuse încă moda dance. Dintre toate formaţiile, cel mai mult ascultam Akcent, Fly Project şi Simplu. Aveau melodii cu versuri simple. În ultima vreme, genul de muzică dance a devenit tot mai apreciat. Cum întotdeauna există excepţia ce întăreşte regulă, sunt şi melodii dance cu versuri din care să înţelegi ceva, care să-ţi transmită mesaj (multe astfel de melodii fiind cover-uri după cântece rock); nu un ''fire'' aruncat acolo sau vreun ''desire'' dincolo. Iar în timp ce acest gen de... muzică e din ce în ce mai popular, majoritatea au uitat complet de trupele româneşti de muzică bună ca:

Direcţia 5
Cargo
Animal X
Zero
Holograf
Travka
Viţa-de-Vie
Compact
Proconsul
Taxi
Vama Veche
Iris
Luna Amară
El Negro
Pasărea Colibri
Sanctuar
Spin
Kumm

Cine îşi mai aminteşte de Corabia nebunilor de la Travka? Sau de Praf de stele, Viţa-de-Vie? Ori Vara asta de la Vama Veche? Melodia asta au cântat-o atâţia şi atâţia, prin trenuri, în drum spre mare!

Personal, eu vara asta am început să ascult mai mult trupe româneşti. Ca de exemplu Cargo, Animal X, Spin. Adevărul adevărat este că în România EXISTĂ formaţii şi interpreţi extraordinari, doar că au intrat în umbră datorită acestui val, acestei mode venite de afară. Am crescut ascultând Holograf şi Direcţia 5. Trupele astea n-am cum să moară din sufletul meu. Încă îmi amintesc acel concert Iris, pe când aveam 5 ani. A fost primul concert Iris la care am mers. Cât despre Direcţia 5, i-am văzut de mai multe ori live şi pe cuvânt că au nişte instrumentişti uimitori.


Voi? Care e părerea voastră şi ce muzică ROMÂNEASCĂ ascultaţi?

3 comentarii:

  1. Ascund Vița de Vie , Alternosfera , El Negro .. îmi aduc aminte că îmi plăcea foarte mult și Zero când eram mică .. i-am votat când au participat la Eurovision :)

    RăspundețiȘtergere